Satul Slobozia Mare este situat în sud-vestul raionului Vulcănești din Basarabia, acolo unde Prutul face câteva meandre și-i luminat de vestite dealuri și șesuri într-o gama armonioasa ce se îmbină cu străvechiul lac Beleu. Este așezat pe malul stâng al Prutului, la 30 km de Vulcănești, 40 km de Cahul și 18 km de stația de cale ferată — Reni, situat între 45°34’30” latitudine nordică și 26° 1’50” longitudine estică, find întretăiat central de șoseaua națională Cahul-Reni, situat între 45°34’30” latitudine nordică și 26° 1’50” longitudine estică, fiind întretăiat central de șoseaua națională Cahul-Reni iar în partea lui nordica de șoseaua Vulcănești — Slobozia-Mare.
Are o așezare colinară cu valea: „ Tătarca” ți Dealurile „Beleului”, „Sărăieni” și „Chiscul Mare” ce se apropie de „Cățelu”. Două mari râpe, ce vin de pe Tătarca și Sărăieni și care se unesc jos, la pod întetăie, de asemenea, satul.
Partea de nord a satului este cunoscuta de săteni sub numele de Tătarca, partea de sud — Sărăieni; mahalaua de pe dealul Beleului spre chirhana era locuită numai de pescari.
Ulițele satului vechi sunt înguste și întortocheate, cu case așezate la întâmplare (asa cum s-au așezat oamenii după locul ce-l găseau liber) iar părțile laterale, find construite mai nou, au o așezare mai regulată. Desigur, satul a fost reconstruit mult, find aproape de nerecunoscut.
Vecinătăți.
La vest, satul se învecinează cu lacul Beleu si râul Prut. În partea de nord, cu terenul agricol al satului Văleni, în partea de est cu terenurile agricole Vulcănești și Cișmichioi pâna aproape de șoseaua națională Vulcănești-Reni, iar în partea de sud cu satul Cîșlița-Prut.
Satul este traversat în lung de doua vai râpoase: Valea Tatarcei, cu râpa de pe Tatarca în partea de est si rîpa ce coboara din Saraieni în centrul, pâna la Grădina de Jos. Terenul este accidentat, format din șanțuri, mici delușoare și drumuri erodate de ape.
Podișul satului se mărginește la vest cu dealuri abrupte ce se scufundă în albia Prutului și a lacului Beleu. Dealurile din estul satului (Dealul lui Foltea si Dealul lui Duta) pâna în partea de sud ce duc spre „Dervent”, pe un drum pietruit în timpul celui de-al doilea război mondial și numit astfel, sunt traversate de trei mari râpi: Râpa de la Foltea, Râpa de la Dutași Râpa din Sărăieni (Râpa de la Bobârcu).
Datorita eroziunii acestor dealuri s-a creat Râpa din Vale ce desparte satul în doua părți si care favorizează frecvente alunecări de teren care necesita lucrări tehnice și construcția unor poduri speciale.
La contactul dintre văi și pante apar viituri, ca urmare a ploilor abundente, ducând cu ele materiale gresiere, putin rulate. Pe podul terselor sunt materiale fine, transportate de vânt sau degradate sub acțiunea variațiilor de temperatură de-a lungul anilor. Expoziția predominantă a dealurilor este spre est, sub-est și sud-vest, fapt ce înlesnește creșterea radiației solare directe, valorificată de localnici în cultura viței de vie și a pomilor fructiferi.
Câteva din râpile din albia satului au devenit cariere de valoare în construcția caselor de locuit și a unor obiective sociale de aici și chiar din împrejurimi. Nisipul și lutul galben constituia materie primă pentru construcția caselor de locuit.
Clima.
Satul are un climat de tip continental, cu influențe oceanice, cu temperaturi și precipitații moderate. Pe fondul climatic general dat de poziția zonei se suprapun influentele reliefului.
Teritoriul Basarabiei face parte din zona cu umiditate scăzuta cantitatea medie anuală de precipitații este de 400-550 mm care scad de la 550 mm la nord-est și sud.
Vântul constituie o parte componenta a climei. Viteza medie anuala a vântului este de 2/4 m/c. În timpul deplasării cicloanelor și a schimbării bruște a aerului cald și a celui rece, în atmosferă deseori se formează vârtejuri și furtuni care ating viteza de 10-15 m/s. Ele produc daune foarte mari în agricultură și în viața socială a satului.
Iarna se caracterizează, prin variații mari și frecvente ale temperaturii aerului. Aceasta se explică prin pătrunderea dinspre vest și sud-est a maselor maritime ciclonale atlantice și mediterane, mult mai calde și mai umede care provoacă moină și vremea schimbătoare. Stratul de zăpada e subțire și nu se menține mult (o luna cel mult). Uneori au loc viscole, apare poleiul și ghețușul.
Primăvara, circulația estică a maselor de aer caracteristic pentru lunile de iarnă este substituită treptat prin cicloane. Sporește radiația solară. Timpul este instabil, determinat de invazia aerului rece care aduce cu sine înghețurile de primăvară.
Vara este însorita, calduroasă și secetoasă. De obicei arșița e însoțită de vânturi uscate și ferbinți -un fenomen meteorologic nefavorabil pentru agricultura. Precipitațiile cad mai mult sub forma de ploi torențiale uneori însoțite de averse și grindină.
Toamna, în prima ei jumătate se caracterizează printr-un timp liniștit, însorit și cald. În a doua jumătate, se întețește pătrunderea maselor de aer rece din nord -est și din est, ceea ce determina scăderea temperaturii aerului.
Particularitățile menționate favorizează în ansamblu, dezvoltarea agriculturii, creșterea normală a plantelor, inclusiv a culturilor iubitoare de căldura, strângerea la timp a recoltei, precum și crearea condițiilor optime pentru odihna oamenilor.
Hidrografia.
Apele sunt influențate de condițiile climatice, debitul și regimul scurgerii variind mult în timpul anului. Întâlnim ape curgătoare, stătătoare și subterane. Apele curgătoare sunt reprezentate prin pârâie al căror debit este fluctuant, mai ales iarna, când îngheață, și vara când scade datorita precipitațiilor reduse și a evaporației ridicate. Pârâiele ce curg de la irigațiile câmpului, ajung pâna la urma tot în râul Prut.
Apele stătătoare sunt reprezentate prin iazuri în afara satului:Lacul Beleu din nord-vestul satului, care are peste 1030 hectare și până la 2-3 metri adâncime, este un loc de recreere și alimentare cu peste pentru locuitorii satului Slobozia Mare. În ultimii ani, a devenit rezervație naturală și este ocrotit de Lege.
Apele subterane se găsesc sub forma de ape freatice și de adâncime. Specialiștii din Republica Moldova au constatat ca apele subterane sunt ape potabile de cea mai buna calitate. De altfel, autoritățile raionului au încercat sa monteze o conducta de apa pâna în Vulcănești dar sătenii și conducerea satului nu au fost de acord. Rezerve mari de ape minerale s-au descoperit în zona râului Prut.
Flora.
Vegetația este determinată de condițiile de climă, relief și sol. În bălțile Beleu și prin împrejurimi se întind suprafețe întinse de papura, pipirig, stuf (trestie) de o frumusețe rară, nufărul. Frecvente pe malul Prutului sunt salciile.
Plantele de cultura ocupa suprafețe mari, find reprezentate prin: grâu, porumb, orz, ovăz, sfeclă furajeră, lucernă, cartofi, fasole.
Fauna.
Cu toată umanizarea intensă a câmpiei Beleului și pădurilor din preajma satului, se mai menține o fauna bogată și variată. În lunca Prutului și a lacului Beleu, la adăpostul stufului se cuibăresc rața sălbatică, lisita, gâsca sălbatică, bâtlanul alb și cenușiu, cocostârcul alb, stârcul pitic, celega, uliul de baltă, sitarul Negru și multe alte păsări. În lacul Beleu trăiesc peste opt specii de rațe sălbatice și douăzeci de specii de culici. Unele păsări sunt pe cale de dispariție ca: Lopătarul, pelicanul, bogarau mare. În apele Beleului cresc peste douăzeci de specii de pește; crap, somn, lin, știuca, caras, plătica, biban, roșior.
Existenta animalelor a permis dezvoltarea vânatului. Din animalele specifice amintim: vulpea, lupul, iepurele, mistrețul, dihorul, nevăstuica.
Solul.
Solurile s-au format în funcție de condițiile climatice și formele de relief. Ele sunt variate atât ca tip cât și ca stadiu de evoluție. În Slobozia Mare, întâlnim doua feluri de soluri: cernoziomuri obișnuite și carbonatice. Ele sunt caracteristice pentru sudul Republicii. Aceste cemoziomuri sunt de o fertilitate mai redusa. De aceea, pentru sporirea recoltelor agricole aici, se aplica irigația artificială.