Dincolo de prag,în interiorul acestei clădiri de lângă școală,te copleșesc tăcerile.Pentru ca între pereții ei timpul și-a ostoit scurgerea năvalnică,detașându-se de tot ce-i secular și insignifiant și căutând în aglomerarea obiectivelor adunate aici cu migală și răbdare,fiecare obiect e un vestigiu,un document ,o materie,un fapt de cultură și civilizare,un monument-unic ,inconfundabil,purtător al unui mesaj de dăinuire,de inteligență și de trudă.Pentru că aici,înăuntru,timpul se pomeni în fața unui paradox al condiției sale:el se conservă,dinamizându-se.
Clădirea muzeului a fost construită pentru primărie în anii 1941-1942.
Pe parcursul anilor ,această clădire a avut mai multe destinații:
1942-1944-primărie;
1944-1945-comenduirea unității de grănicieri;
1945-1947-spital pentru bolnavii de tifos și distrofie;
1947-1950-din nou comenduire;
1950-1988-clase pentru școala medie;
Din 1988 clădirea muzeului .Muzeul de istorie și studiere a ținutului din Slobozia Mare, ca instituție de cultura, a fost legitimat prin ordinul ministrului culturii din Moldova, dl Ion Ungureanu, în decembrie 1992.
Din istoria creării muzeului
Necesitatea de a crea un muzeu al satului s-a făcut observata încă în anul 1974. la școala medie din comuna s-a organizat un concurs intre clase pentru colectarea de obiecte vechi, documente, fotografii, bani de metal și hârtie și alte relicve. In rezultat s-a adunat un numar impunator de materiale. Ce se putea face cu ele?
S-a ajuns la concluzia că numai un muzeu le-ar putea găzdui. În acest scop s-a repartizat o clădire a școlii medii, construita prin anii 1941 -1942 pentru primărie. Aici s-a început depozitarea materialelor muzeistice. Era o clădire cu un aspect arhitectural parca special construita pentru muzeu. Dar s-a ivit o piedica. În urma cutremurului de pământ din 1977 clădirea claselor primare a fost considerabil avariata și în consecință, clădirea pentru muzeu a fost dată pentru clasele primare foarte multe exponate s-au pierdut. Cu susținerea directorului școlii, Nicolae P. Ivascu în anul 1987 clădirea a fost reîntoarsă muzeului. A fost reluată munca de colectare a materialelor muzeistice. În rezultat, s-au obținut 6 săli cu o suprafață totală de 199 metri pătrați, toate unite între ele prin tăieturi în pereți,fiecare sală are denumirea sa :
Sala 1. Plai natal:
– Dioramă lacului Beleu;
– Galeria – portrete „Slobozenii căzuți în fosta armata sovietica”;
– Galeria – portrete „Cetățeni de onoare”.
Sala 2. Istorie:
– Moldova ieri și azi;
– Legenda și istoria satului;
-Gheorghe Mare, gospodar și deputat;
– Etnografie.
Sala 3. Obiecte și unelte țărănești:
-Ograda țărănească;
– Casa țărănească.
Sala 4. Memorie:
– Foametea organizata;
– Deportări;
– Participanți la al Doilea Război Mondial.
Sala 5. Economie.
Sala 6. Știință, învățământ, cultura:
– Savanți slobozeni: E. Grebelnicov, N. Paladi, D. Balanel;
-Promoții, promoții ;
-Dascăli din perioada postbelică;
– Activitatea artistica.
Fotografii muzeu
